Ciuperca Morchella numită popular Zbârciog este o ciuperca deosebit de delicioasa care apare in natura, in principal primavara, pentru un timp foarte scurt.
Cultivarea zbârciogilor depinde de multi factori greu de controlat si este deocamdata in mare masura experimentala.
Cu totii ne-am dori sa putem cultiva ciupercile noastre preferate gasite in flora spontana. Sa aruncam niste seminte prin curte sau in ghivece si de acolo sa iasa ciupercile. Insa cultivarea ciupercilor este posibila doar pentru cateva specii, majoritatea lor saprofite (descompunatoare de materie vegetala).
Cu toate astea dorinta ramane, iara noi oamenii continuam sa facem experimente in cultivarea ciupercilor.
Pentru Zbârciog par a se fi descoperit cateva metode de cultivare eficiente insa acestea sunt aproape imposibil de replicat. Cei care au reusit tin secretul ascuns.
Pe internet sunt numeroase videouri din China unde par a cultiva Morchella in solarii irigate. Aceasta metoda insa nu a fost replicata in alta tara. Asa ca e greu de spus ce se intampla acolo cu adevarat. O ipoteza ar fi ca au o varietate de Morchella special aleasa pentru conditiile in care o cultiva.
O alta incercare de succes este cea a fratilor Kirk de la The Danish Morel Project . Dupa multi ani de cercetare ei au reusit sa cultive zbarciog inauntru, in ladite cu pamant, intr-un mediu controlat. Din nou si in acest caz secretul este bine pastrat.
Ceea ce am vazut ca functioneaza partial si am experimentat si eu este un fel de pseudo-cultivare a zbarciogului in medii naturale, in gradina. Rezultatele nu sunt foarte spectaculoase dar cu conditiile de mediu potrivite, ai sanse sa obtii cateva ciuperci.
Morchella Importuna (Zbârciog)
Cum se cresc ciupercile Morchella in gradina?
Metoda este destul de simpla. Practic se ingroapa in pamant langa gramada de compost miceliu pe grane sau miceliu pe rumegus de Zbârciog. Cu ceva noroc daca vremea este favorabila peste un an sau doi vor incepe sa iasa ciuperci primavara.
De ce avem nevoie?
Miceliu:
Miceliul de Morchella se dezvolta foarte bine in lichid, pe agar pe grane sau pe rumegus. El creste viguros si chiar formeaza scleroti. Sclerotii reprezintă un organ de rezistenta, compact si dur, specific anumitor ciuperci ascomicete, format prin impletirea stransa a hifelor, in care se acumulează substante de rezerva.
Pentru insamantarea in gradina avem nevoie de miceliu pe rumegus sau miceliu pe grane. Pentru cei care stiu sa lucreze cu miceliu lichid avem AICI. Miceliu pe grane se poate comanda cu pre-comanda AICI. Miceliu pe rumegus va puteti face cu kitul de cultivare. Dintr-un kit vor iesi 4 pungi de cate 2 Km fiecare cu miceliu pe rumegus.
Greu de spus ce cantitate de miceliu este necesara pentru a inocula o suprafata, banuiesc doar ca, cu cat pui mai mult cu atat este mai bine.
Miceliu de Morchella Importuna (Zbârciog) pe agar cu scleroti
Spatiul adecvat de plantare:
Din cate am inteles si din ce am experimentat la Morchella importuna (zbârciog) ii place sa creasca intre doua substraturi, unul foarte nutritiv si unul saracacios. Adica un pamant sarac, nisipos, slab nutritiv si gramada de compost care contine rumegus amestecat cu resturi vegetale din bucatarie. Ce s-ar putea sa ajute sunt acele de conifere si cenusa, care ajuta la PH. Un spatiu umbrit de arbori, arbusti sau alte plante este de preferat.
Inocularea:
Inocularea sau plantarea se face toamna sau iarna ca miceliul sa prinda macar un inghet. Se sapa o groapa nu prea adanca langa gramada de compost sau langa un pat nutritiv cu compost si se ingroapa cu circa 10 cm de compost miceliul de Morchella. Miceliul trebuie scos din punga si ingropat intreg.
Fructificarea:
Ciupercile vor aparea primavara la un an sau mai de graba la doi ani de la inoculare daca avem o primavara cu multe ploi. Ciupercile apar spontan cand nu ne asteptam si pe unde nu ne asteptam. Cateodata la 2 / 3m de locul inoculat. Mie mi-au aparul la inceput de Mai, intr-o primavara cu ploi. Daca aveti noroc si apar ciupercile cel mai probabil pentru a continua fructificarea pe mai multi ani va trebui sa inoculati locul in fiecare an.
Sfatul Shroomareala:
Tratati cultivarea Zbârciogilor ca un experiment din care puteti invata si in acest fel nu veti fi dezamagit(a) daca nu aveti rezultate spectaculoase. Miceliul de Zbârciog creste destul de usor dar fiind ca nu cunoastem foarte bine ciclul vietii acestei ciuperci nu stim ce o determina sa scoata ciupercile. De obicei miceliul produce ciuperci pentru a se inmulti, pentru a deveni aerian si nu face acest lucru atunci cand are tot ce isi doreste ci atunci cand isi termina hrana sau se simte in pericol sau sufera un soc termic sau fizic.
Aici aveti un scurt video-jurnal al aventurilor mele cu faimosul si deliciosul Zbârciog :
Stropharia rugosoannulata ( Wine Cap ) este o ciuperca comestibila, delicioasa, usor de cultivat in gradina, care prospera pe tocatura de lemn amestecata cu rumegus sau paie.
Cum se cultiva ciuperca Stropharia rugosoannulata ( Wine Cap ) in gradina ?
Pentru a creste ciuperca Stropharia rugosoannulata ( Wine Cap ) avem nevoie de miceliul ciupercii Stropharia, de un substrat pe care sa creasca, si de un spatiu in gradina unde sa o crestem.
Miceliu.
Pentru inocularea gradinii cu ciuperca Wine Cap, se recomanda miceliu pe rumegus, dar se poate folosi si miceliu pe grane. Ambele produse sunt disponibile pe site-ul nostru:
Varietatea de Stropharia pe care o avem la Shroomareala este special selectata sa produca in abundenta si sa nu aiba pretentii foarte mari la substrat.
Substrat.
Substratul este sursa de hrana pe care creste miceliul ciupercii. Miceliul de Stropharia creste cel mai bine pe tocatura de lemn combinat cu rumegus sau paie. Prefera un substrat afanat / aerisit, de asta ii place cel mai mult tocatura de lemn. Se poate folosi orice lemn de foioase sau pomi fructiferi, dar evitati coniferele. Eu am folosit cu rezultate foarte bune tocatura de lemn de salcam si prun, amestecat cu rumegus de carpen si plop. Rumegusul folosit va trebui sa fie cu o granulatie mare. Daca aveti doar rumegus cu granulatie mica, va trebui sa il combinati cu paie sau tocatura de lemn astfel incat sa formati un substrat cat mai aerisit. De preferat este lemnul verde si paiele proaspete, fara mucegai. Cu cat este mai proaspat lemnul sau paiele folosite, cu atat rata de succes va fi mai mare. Materialele folosite pentru substrat trebuie sa fie curate, fara aditivi, chimicale, vopsea sau alte impuritati.
Plantarea.
Unde in gradina sa plantam ciuperca ?
Cel mai avantajos in gradina este sa faci mulcirea plantelor cu miceliu de Stropharia. Adica sa pui de jur imprejurul plantelor substrat inoculat cu miceliu. Odata crescut in mulci, miceliul de Stropharia nu va lasa sa creasca buruieni, va imbunatati solul cu nutrienti, va mentine o temperatura mai constanta in sol si va tine solul umed chiar si in perioada secetoasa.
In gradina mai avem si spatii care sunt prea umbrite pentru cultivarea plantelor. la umbra unui pom sau intr-un colt intunecat langa zid, acolo se vor bucura sa creasca ciupercile Stropharia.
Cum se face plantarea ?
Plantarea miceliului de Stropharia in gradina se face in straturi de tip lasagna. Un strat de substrat peste un strat de miceliu si tot asa pana formam un pat cu miceliu.
Se pune un strat de carton jos pe sol. Cartonul ajuta ca miceliul sa nu intre direct in contact cu solul cateva zile pana incepe sa creasca. Peste carton se pune substrat, adica amestecul de tocatura de lemn cu rumegus sau paie cu rumegus. Peste substratul de 2 – 3 cm se presara un strat subtire de miceliu pe rumegus sau miceliu pe grane. Peste miceliu se pune iar un strat de 2 cm de substrat. Grosimea patului cu miceliu poate fi pana la 30 cm dar de obicei 10 – 15 cm sunt suficienti. Cu cat este mai gros patul cu atat va mentine mai bine umiditatea , cantitatea de hrana pentru miceliu va fi mai mare si miceliul va produce mai multe ciuperci. Pe deasupra si in lateral se pune substrat. Dupa instalare, patul cu miceliu trebuie udat bine, iar dupa, va trebui udat cu frecventa cu care udam si plantele din gradina.
Perioada optima ?
Miceliul de Stropharia poate fi plantat in gradina in orice perioada a anului.Chiar si iarna cand sunt -15 grade Celsius afara, miceliul este rezistent la inghet si nu se deterioreaza, doar stagneaza si incepe sa creasca din nou cand temperaturile sunt cu plus. Vara pe canicula, dupa plantare, patul cu miceliu va trebui udat zilnic pana cand incep din nou ploile.
Colonizarea.
Dupa plantare miceliul incepe sa creasca in substrat. Timpul de colonizare a intregului substrat depinde de rata de inoculare , substratul folosit si conditiile de mediu. In general o colonizare completa ar trebui sa se produca in prima luna de la inoculare. Miceliul crescut in substrat se recunoste prin forma lui filamentoasa, rizomorfica de culoare alba. Odata crescut, miceliul lipeste bucatile de substrat intr-o masa solida greu de separat.
Cand ies ciupercile ?
In functie de conditiile de mediu, ciupercile Stropharia pot incepe sa fructifice la 2 – 6 luni de la inoculare. Dupa primul val de fructificare, ciupercile vor iesi periodic din substrat, dupa ploi sau dupa fluctuatiile de temperatura. Fructifica din primavara pana in toamna, cateodata chiar si vara pe seceta. Primordiile odata aparute se dezvolta rapid si ciuperca ajunge la maturitate in aproximativ 4 zile. Pentru consum sunt de preferat exemplarele mai tinere, au o textura mai frageda si o aroma mai fina.
Daunatori.
Melcii limax adora ciupercile Stropharia si sunt principalii daunatori ai acestei ciuperci. Pentru a scapa ciupercile de atacul melcilor putem presara o bariera de var uscat de jur inprejurul patului cu miceliu. Putem face asta doar in perioada cand incep sa iasa ciupercile. Melcii limax sunt activi noaptea, asa ca dupa ce instalam bariera cu var putem iesi la ei noaptea cu o lanterna sa ii indepartam daca ii vedem pe patul cu miceliu. Astfel vom putea consuma ciuperci fara muscaturi de melci. Pentru a evita formarea viermilor in ciuperca, in special pe timpul verii, se recomanda recoltarea lor mai devreme.
Ingrijirea patului cu miceliu.
Dupa multiple fructificari miceliul de Stropharia scade in vitalitate. Pentru a-l reactiva, mai putem amesteca substrat in patul cu miceliu. Miceliul va incepe sa creasca pe noul substrat si in cateva luni va fructifica din nou. In acest mod, daca ii tot oferim hrana, patul cu miceliu va rezista multi ani si in timp va descompune materia organica in compost, imbogatind astfel solul pentru plantele cultivate in gradina.
Nu orice ciuperca iesita in gradina este Stropharia, dar ea se poate identifica usor prin cateva caracteristici :
Creste direct de pe substratul inoculat cu miceliu. Se dezvolta din miceliul alb, gros, filamentos si rizomorfic “ in forma de radacina” crescut pe substrat. La baza piciorului putem observa miceliul gros.
Inel caracteristic, in forma de coroana, cu striatii radiale pe partea superioara.
Este o ciuperca de marime medie/mare, palaria poate ajunge de la 5 la 15 cm in diametru.
Lamelele sunt albe la inceput si gri-violet chiar negru–violet la maturitate, aliniate strans una langa alta. La exemplarele mai tinere lamelele sunt acoperite de voal.
Piciorul are de obicei cam 10 – 15 cm inaltime si cam 2.5 cm diametru, mai gros la baza.
Sporii sunt de culoare violet-brun inchis aproape negru. Pentru a vedea culoarea sporilor se poate face o amprenta de spori . Puneti palaria ciupercii cu lamelele in jos pe un staniol si cam in 12 ore ea va lasa o amprenta de spori cu care putem identifica ciuperca.
Palaria este de culoare rosu visiniu, culoarea vinului porto atunci cand creste la umbra sau cand temperaturile sunt mai scazute si de culoare bej, bej-deschis atunci cand creste la soare si este mai cald. Exemplarele tinere sunt mai inchise la culoare si se deschid la maturitate. Vara apar si crapaturi pe deasupra palariei.
Beneficii in gradina.
Ajuta plantele prin imbunatatirea solului;
Este mulciul perfect care nu lasa buruienile sa creasca;
Mentine umiditate in sol si racoare pe timp de vara;
Miceliul curata solul de nematod;
Coltul intunecat al gradinii tale poate fi si el productiv;
Miceliul de Stropharia este usor de propagat – ciupercile fac ca ecosistemul gradinii tale sa fie complet.
Aici este un scurt video-tutorial despre cultivarea ciupercii Stropharia rugosoannulata ( Wine Cap ) in gradina:
Afla cum sa cresti ciuperci delicioase in gradina ta, intr-un mod natural, cu metoda totem.
Ce este metoda totem ?
Este o metoda simpla de cultivat ciuperci, pe busteni inoculati cu miceliu de ciuperci. Practic, se feliaza un bustean, si intre felii se pune miceliu de ciuperci. Se instaleaza in gradina, intr-un loc umed si umbros. In timp, miceliul creste in lemn, iar cand conditiile sunt favorabile, produce ciuperci. Bustenii astfel pregatiti continua sa produca ciuperci timp de 5 – 7 ani.
Ce specii de ciuperci putem cultiva cu metoda totem?
In principal se folosesc specii saprofite, descompunatoare de lemn. Cel mai bine merg speciile de Pleurotus si Lentinula edodes (Shiitake), dar functioneaza si cu Pholiota adiposa (Chestnut mushroom) sau Trametes versicolor (Coada de curcan) (Turkey Tail Mushroom).
De ce ai nevoie ?
Busteni.
Bustenii folositi trebuie sa fie proaspat taiati. Lemnul verde sa aiba coaja pe el, sa nu fie atacat de alte ciuperci sau sa aiba uscaciuni. El se poate lasa pana la 3 saptamani de la taiere sau se poate inocula direct in ziua taierii. Cu cat mai proaspat cu atat mai bine. Lemnul se poate recolta tot timpul anului, dar cea mai buna perioada de recoltare este atunci cand arborii sunt in repaus vegetativ, adica de toamna de cand ingalbenesc frunzele pana primavara inainte de desfacerea mugurilor. Cu cat sunt mai grosi bustenii cu atat miceliul ciupercii va avea mai mult de mancare , va produce mai multe ciuperci si va rezista mai mult in timp. Grosimea bustenilor se recomanda sa fie mai mare de 20 cm. Speciile de arbori folosite trebuie sa se potriveasca cu ciuperca cultivata.
Pleurotus prefera – Fag , Plop si Salcie, dar creste bine si pe Arin, Tei, Mesteacan, Ulm si Paltin. Evitati Stejarul si Frasinul pentru speciile de Pleurotus.
Lentinula edodes (Shiitake) prefera -Fag, Carpen, Artar de zahar, Arin si Stejar, dar creste bine si pe Tei, Mesteacan, Artar si Salcie.
Pholiota adiposa (Chestnut mushroom) prefera Plop, Carpen, Mesteacan, Fag, Artar, Stejar, dar creste bine si pe Arin, Tei, Cires, Salcie, Dud.
Trametes versicolor (Coada de curcan) prefera Fag, Carpen, Artar de zahar, Arin si Stejar, dar creste bine si pe Tei, Mesteacan, Artar, Salcie, chiar si Salcam.
Bustenii se pot felia la distanta de 15 – 20 cm, iar intre felii se inoculeaza cu miceliu proaspat, crescut pe rumegus sau pe grane.
Miceliu.
Miceliu pe grane gasiti direct AICI cu precomanda, asta inseamna ca dureaza cam 10 zile pana cand miceliul este gata crescut pe granele sterilizate si vi-l putem trimite. Speciile recomandate pentru totem: Pleurotus ostreatus (King Blue Oyster), Pleurotus ostreatus (Pleurotus brun), Pleurotus ostreatus (Pleurotus), Pleurotus ostreatus (Princess Pearl), Pleurotus populinus (Pleurotus alb), Pleurotus citrinopileatus (Pleurotus auriu), Lentinula edodes (Shiitake SH3 si SH1), Pholiota adiposa (Chestnut mushroom) si Trametes versicolor (Coada de curcan).
Miceliu pe rumegus nu este deloc greu de facut cu produsele noastre iar cantitatea de miceliu obtinuta va fi de 8 ori mai mare decat la miceliul pe grane. Trebuie doar sa mai comandati pe langa miceliu pe grane si 4 pungi cu peleti de rumegus de lemn de fag. Aveti aici un video tutorial despre cum sa faceti miceliul pe rumegus. Pe scurt: Peste peletii din pungi se toarna cate 1litru de apa la 85 grade Celsius. Se lasa unul langa altul pana in ziua urmatoare. Se imparte miceliul pe grane la 4, se toarna peste peleti si se amesteca bine. Se sigileaza pungile si se fac gauri cu acul pentru ca miceliul sa respire. Miceliul va creste pe substratul de rumegus si va coloniza tot saculetul. Cand saculetii sunt complet albi se pot folosi pentru inocularea bustenilor cu metoda totem.
Cum se instaleaza ?
Foarte simplu, se feliaza bustenii, si intre felii se pune un strat cam de 2 – 3 cm de miceliu. In partea de jos se poate pune o bucata de carton direct pe sol , peste ea miceliu si peste miceliu prima felie din bustean. Feliile de bustean sa nu fie mai lungi de 15 – 20 cm si sa nu punem mai mult de 2, maxim 3 felii una peste alta. Dupa inoculare se pune intr-un loc umbros din gradina si se uda din cand in cand. In cateva saptamani miceliul va creste si va lipi feliile de lemn una de cealalta. Aveti AICI si un videotutorial despre cum se face tot procesul de inoculare.
Conditii optime – Inocularea se poate face tot timpul anului, chiar si iarna cand sunt -15 grade Celsius afara, miceliul este rezistent la inghet si nu se deterioreaza, doar stagneaza si incepe sa creasca din nou cand temperaturile sunt cu plus. Vara pe canicula dupa inoculare, bustenii se pot uda in fiecare zi pentru a preveni uscarea. Dar chiar daca nu ii udam miceliul din interiorul lemnului rezista iar atunci cand vor veni din nou zile cu ploi, va incepe sa creasca si va produce ciuperci.
Cand ies ciupercile ?
Prima fructificare apare dupa 6 luni sau un an de la inoculare, depinde de specie, grosimea si calitatea lemnului, daca ploua sau nu. Fructificarile apar de obicei primavera si toamna dar pot aparea ciuperci si in iernile mai blanzi, in special la Pleurotus si Shiitake.
Merita?
Cateva motive pentru care merita:
– Ciupercile din gradina ta sunt veriga de legatura in ecosistemul gradinii tale.
– Miceliul ajuns in pamant ajuta solul gradinii tale prin descompunerea meteriei vegetale, mentinerea umiditatii si prin curatarea solului de nematode.
– Coltul intunecat al gradinii tale poate fi si el productiv. Ciupercile sunt un super aliment care intareste si regleaza sistemul tau imunitar.
– Instalarea unui totem de ciuperci in gradina necesita putin efort doar la inceput, dupa care e ca si cum ai avea in gradina o planta perena care continua sa produca timp de 5 – 7 ani la rand.
– Ca gradinar, cultivarea ciupercilor este un prilej bun de a invata despre vasta si fascinanta lume a fungilor.
Daca iti cultivi singur ciupercile ai acces la ele chiar si vara pe caldura. In supa sunt 3 specii : Pleurotus pulmonarius (Phoenix Oyster), Pleurotus ostreatus (Princess Pearl) si Lentinula edodes (Shiitake) toate cultivate cu miceliu lichid. Reteta: Se oparesc ciupercile se prajesc cu usturoi, sare + piper, pus la fiert cu apa. Cand sunt fierte se face rantas din faina, ulei, boia stins cu apa din supa. Dupa ce fierb putin cu rantas se baga smantana, sare si piper dupa gust… iese o minunatie.
Daca iti cresti singur ciupercile poti. Se feliaza ciuperca Coama leului , se da prin faina tempura si se prajeste in tigaie cu mult ulei. Pentru sushi se intinde orezul pe foaia de nori si se pun la un capat avocado feliat plus Coama leului tempura, se ruleaza cu o rola de bambus. Se serveste cu sos de soia.
Ceai de Ganoderma
M-am trezit azi cu un gand, sa imi fac ceai de Ganoderma lucidum (lingurita zanelor) sau Reishi, Lingzhi (ciuperca imortalitatii). Cu atatea nume trebuie sa fie buna la ceva. De cateva luni am pus sa creasca in gradina mea, intr-un loc umbros, un saculet cu miceliu de ganoderma. A scos primordiile (mugurii de ciuperca) cam pe la inceputul lui septembrie si tot creste incet de atunci. Acum e cam gata de crescut asa ca m-am gandit sa fac un ceai. Am cules ciuperca, am taiat-o marunt si am pus-o in apa la fiert, timp de o ora la foc mic. Se poate lasa si 4 ore. Emana un miros placut de ciuperca parfumata si ceaiul are un gust amar dar placut. Ganoderma este o ciuperca medicinala cu multe functii. Are efecte anti anxietate, anti depresie, ajuta la un somn bun, la functionarea ficatulu si creierului; este folosita in tratamente impotriva cancerului, intareste si regleaza sistemul imunitar…. Sunt gata sa traiesc 1000 de ani.
Ciuperci in tigaie cu bulion
Cand stii creste ciuperci da nu le stii gatii, te duci in ograda si iti aduni 4 specii de ciuperci delicioase cu proprietati medicinale Shiitake, Pleurotus, King oyster si Coama leului. Le maruntesti bine si le pui intr-o tigaie mare cu capac. Pe fund ulei, adaugi sare, piper, pui o ceapa de Pericei si niste usturoi de Varsolt, lasi sa scada si la sfarsit pui bulion bun facut de mama soacra. Amesteci acolo bine ca tre sa iasa ceva. Energie si imunitate intarita, ii bun !
Pleurotus Roz cu ceapa la tigaie
Eu nu prea stiu sa gatesc dar imi place sa cresc ciuperci. M-am trezit de dimineata si am vazut ca in minisera mea unde imi cresc ciupercile pe timp de iarna a rasarit un Pleurotus roz si este gata de recoltat. Am pus in tigaie ulei , am pus ceapa de Pericei si am mai presarat niste fistic. Am lasat sa se caleasca ceapa si am adaugat ciupercile taiate. Am pus sare si piper, am lasat sa se prajeasca putin si am adaugat o cana de apa. Este important ca toate ciupercile sa fie gatite bine din mai multe motive. Le-am mai lasat asa sa fiarba pana a scazut apa dupa care le-am mai lasat putin la foc mic si la final am adaugat frunze gasite in gradina… varza kale (red russian), macrici rosu si macrici normal si cateva frunze de salvie. Pentru un mic dejun primavaratic eu zic ca-i bine. Pleurotus roz are o textura ceva mai tare, o aroma specifica si un gust bun de ciuperca de padure.
In tigaie calit ceapa , putin ulei ciupercile gatite bine, adaugat orez, prajit putin, pus apa calda si lasat sa se gateasca. Maitake sunt niste ciuperci foarte delicioase cu proprietati functionale. Adica ajuta la intarirea sistemului imunitar. Se gasesc si la noi in padure dar nu in magazin.
Risotto moale cu caise, viorică de Purcari și parmezan. Bucăți de coama leului marinate în shoyu și fripte în unt. Vârfuri de sparanghel stropite cu undelemn, boia și schinduf și jumătăți de caise unse cu miere coapte pe grill sub capac. Flori și frunze de leuștean.
Urmând exemplul bucătăriei vechi, includ tot mai multe fructe în mâncare, în special din cele acrișoare care aduc o aciditate plăcută și o textură interesantă întregului ansamblu. Probabil asocierea de gusturi poate părea ciudată, în contextul unor tradiții culinare locale fracturate, în care dulcele a ajuns asociat exclusiv cu desertul, dar dulc-acreala caiselor se potrivește de minune cu un risotto moale și cremos, fiind contrabalansată de aroma și onctuozitatea adusă de unt și parmezan.
Absolut întâmplător, am descoperit într-o salată de seară, cu legume, fructe și diverse ierburi aromatice, cât de bine merg împreună caisele și leușteanul. De atunci le tot combin.
Cu coama-leului (Hericium erinaceus), o ciupercă atipică și puțin cunoscută, m-am întâlnit de curând, când am primit în dar doi săculeți cu miceliu de la Ovidiu de la Shroomareala din Șimleu Silvaniei. I-am instalat pe balcon în niște ”sere” improvizate din două cutii mari de plastic acoperite cu folie, ale căror pereți îi udam zilnic. Mi-am crescut astfel primele mele ciuperci. Pentru cine e pasionat/ă de subiect, Ovidiu are o serie super interesantă de videouri despre cum se face asta acasă. Am găsit toată treaba atât de simpatică, încât cochetez cu ideea de-a trece la următorul nivel și a investi într-o seră de interior adevărată (obiectul arată ca o etajeră cu mai multe rafturi, acoperite cu o folie care se poate inchide ermetic pe toate părțile și cu un sistem integrat de reglare a umidității și oxigenului). Pe Shroomăreala puteți găsi săculeți cu miceliu de diverse specii și varietăți de ciuperci, unele greu de găsit în flora spontană.
Coama-leului, de exemplu, este o ciupercă mai mult cunoscută în Asia – unde există o întreagă tradiție de utilizare a ei ca aliment și medicament – dar, în situații mai rare, ea poate fi întâlnită și în pădurile noastre. Preferă lemnul putred de foioase, în special cel al fagului, crescând în crăpături și scorburi. Pun la final o poză cu ciuperca mea după recoltare. Despre exemplarele culese din sălbăticie se spune că ar avea gust de carne de crab, dar în anumite condiții (uscăciune, înbătrânire accelerată) poate căpăta un gust ușor amărui despre care citesc, însă, că s-ar estompa la gătit, prin frigerea ciupercii până la rumenire. Eu am gătit-o simplu marinând-o în shoyu ușor diluat și condimentat cu piper și nucșoară, apoi frigând-o în tigaie, în unt topit.
Ca atare, nu au seminte si nu le putem semana pe pamant ca sa rasara ciuperci. Pe internet e plin de seminte de ciuperci de vanzare tocmai din cauza acestei comparatii eronate. Ciupercile sunt microorganisme si fac parte din regnul FUNGI. Din acest regn mai fac parte mucegaiurile si drojdiile. Deci nu sunt nici animale, nici plante si, prin urmare, au o biologie diferita. Corpul vegetativ al ciupercilor se numeste miceliu. El este format din filamente subtiri si albe. In cultivarea ciupercilor crestem de fapt miceliu, care se hraneste cu substrat, se inmulteste si produce ciuperci atunci cand conditiile sunt adecvate. Producerea ciupercilor de catre miceliu se numeste fructificare.
2. Nu toate ciupercile se pot cultiva.
Ciupercile care se pot cultiva si care se cultiva de obicei in scop comercial se numesc ciuperci saprofite. Mai exact sunt ciuperci care descompun lemnul sau resturile vegetale in natura. Ar fi fain sa putem cultiva hribi sau galbiori, dar aceste ciuperci sunt ciuperci cu micoriza. Ele traiesc in simbioza cu radacinile arborilor si cu multe alte microorganisme, iar fructificarea lor este imprevizibila. Din acest motiv nu s-a gasit inca o metoda de cultivare a acestor ciuperci. Iar daca vedeti pe internet spori sau miceliu de hribi, sa fiti siguri ca nu veti obtine nici o ciuperca din aceste produse.
3. Ciupercile cresc la intuneric in beci?
Pai… exista specii ca Agaricus bisporus (Champignon) care poate fi cultivat la intuneric, pe substrat de balegar, in beci. Chiar si ciuperca Coama leului fructifica bine in beci, dar majoritatea ciupercilor cultivate au nevoie de ceva lumina si, mai ales, aer curat, pentru o fructificare frumoasa. Un beci intunecat, foarte umed si cu aer inchis nu este cel mai bun loc pentru fructificarea ciupercilor Pleurotus, de exemplu. Cel mai bun mediu pentru fructificarea ciupercilor ar fi cel ca intr-o, padure dupa ploi – ceva umiditate, mult aer curat si lumina filtrata.
4. Sterilizat, pasteurizat, dezinfectat, curat – sunt 4 lucruri diferite.
Sterilizarea inseamna eradicarea prin caldura, aburi si presiune a tuturor organismelor prezente in substrat. Sterilizare se face doar cu oala sub presiune, sterilizator sau autoclav. Pasteurizarea este eliminarea temporara a microorganismelor din zona mezofila (care se dezvolta la temperatura moderata) si se face prin caldura, intre 70 si 80 celsius, fara presiune. Exista si ultra-pasteurizare, care se face fara presiune, prin aburi calzi, timp de 12 – 24 ore. Dezinfectarea este, practic, eliminarea microbilor de pe suprafete, folosind spirt sanitar sau alcool izopropilic. Dezinfectarea suprafetelor se mai poate face si cu lumina UV. Un loc curat ar insemna un loc in care cantitatea de microbi din aer este mai redusa. Majoritatea contaminarilor in micologie vin din aer. Un loc uscat cu suprafete ce se pot dezinfecta periodic este un loc ideal pentru cresterea miceliului.
5. Miceliul lichid, pe grane si pe substrat nu are nevoie de un mediu umed pentru a creste.
Avem nevoie de um mediu relativ umed doar atunci cand punem saculetii cu miceliu la fructificat si in timp ce cresc ciupercile. Procesul de dinaintea fructificarii se face inauntru, la temperatura camerei, intr-un mediu curat si uscat.
6. Prea mult lichid in borcanul cu miceliu lichid.
Nu avem nevoie de cantitati mari de miceliu lichid atat timp cat lichidul este steril si miceliul care creste in el este sanatos. In fapt, cativa picuri de miceliu lichid sunt suficienti pentru a inocula un borcan cu grane sterilizate. Daca punem prea mult lichid in borcan riscam ca in timpul fierberii in oala sub presiune sa ajunga lichidul la filtrul facut din vatelina si sa il ude. Prin filtrul ud vor patrunde microbi din aer si miceliul lichid se va contamina. Este mai bine sa avem mai multe borcane cu mai putin miceliu lichid din aceeasi specie.
7. Prea multa apa in substrat.
Cand vine vorba de substratul pe care creste miceliul, acesta este mai bine sa fie mai uscat decat mai umed. Pentru miceliu pe grane, boaba granelor trebuie sa fie uscata la exterior si umeda la interior. Aceste proprietati se pot aplica si la alte substraturi pe care miceliul urmeaza sa le consume. La fel si in incaperea in care vrem sa fructificam ciupercile. Pentru fructificare nu trebuie sa avem o umiditate exagerata, undeva intre 60% si 80% umiditate in aer este suficient.
8. Sterilizarea incompleta a substratului.
Sterilizarea substratului pentru cultivarea ciupercilor se face doar in oala sub presiune sau autoclav. Sterilizat = lipsit de viata, un mediu care se obtine doar prin caldura plus presiune. Sterilizarea nu se poate face in oala normala, in cuptorul de la aragaz, la microunde sau prin dezinfectarea cu spirt. Miceliul in stare incipienta, ca miceliu lichid sau pe grane, are nevoie sa creasca intr-un mediu steril lipsit de competitie.
9. Rabdare si atentie la detalii.
Cel mai greu lucru in cultivarea ciupercilor este sa ai rabdare pana creste miceliul sau pana ies ciupercile. Unele specii pornesc mai greu, altele au un miceliu subtire greu de observat, altele au nevoie de o perioada de incubare mai lunga. Specii diferite se comporta diferit. Doar practicand cultivarea ciupercilor vom acumula in timp experienta. Micologia este un domeniu in care ai tot timpul ceva de invatat.
10. Hai sa ne imbogatim din ciuperci!
Cultivarea ciupercilor necesita multa munca si timp investit, pe langa rabdare si atentie la detalii. Experienta necesara pentru cultivarea ciupercilor la un nivel ridicat se acumuleaza in timp. Eu recomand cultivarea ciupercilor pentru uz propriu. Aceasta aduce cele mai multe satisfactii si beneficii cultivatorului. Pentru cei care doresc mai mult, o dezvoltare graduala ar fi cea mai de succes.
Cultivarea ciupercilor nu trebuie să fie complicată.
Ea se poate realiza prin metode simple cu resurse disponibile în zona în care ne aflăm. Primul lucru pe care trebuie să îl constientizam atunci când ne apucăm de cultivat ciuperci este că ciupercile nu sunt plante. Ca atare nu putem sa aruncăm niște semințe pe pământ și în scurt timp să răsară ciuperci.
Ciupercile împreună cu mucegaiurile și drojdiile fac parte din regnul fungi. Ele își petrec majoritatea vieții în forma unor firicele mici și albe numite miceliu. Miceliul este de fapt organismul care produce ciuperci pentru a se înmulți. Din ciuperci ies spori, iar din spori se formează din nou miceliu. Sporii sunt doar varianta zburătoare a miceliului.
Noi ca și cultivatori de ciuperci creștem de fapt miceliu. Miceliul are tendința de a crește și a consuma sursa lui de hrana la infinit. Pentru a păstra miceliul pe o perioadă mai îndelungată avem nevoie de o metodă de stocare a lui. Una dintre cele mai eficiente și la îndemână metodă este miceliul lichid.
Miceliu de ciuperci – creste pe substrat de rumegus
Lumea microorganismelor în care habitează miceliul este extrem de competitivă. Asta înseamnă că sursa de hrană a miceliului este și sursa de hrană a multor alte microorganisme, unele mult mai competitive și mai agresive decât miceliul ciupercilor. Din acest motiv cel puțin în primele stadii ale procesului de cultivare miceliul va trebui protejat. Sursa lui de hrană și mediul în care habitează va trebui sterilizat astfel încât miceliul să nu aibă competitori.
Seringile cu miceliu lichid de la Shroomăreala sunt pregătite în laborator într-un mediu steril și conțin miceliul ciupercii de pe eticheta plus lichidul steril cu sursa de hrană pentru miceliu format din dextroza și extract de malț. Acest miceliu lichid din seringă se poate înmulții practic la nesfârșit. Ne putem astfel imagina ca un picur de miceliu lichid ar putea produce 10 tone de ciuperci. În realitate ar putea și mai mult. El continuă să crească exponențial cât timp are o sursă de hrană asigurată.
Miceliu lichid in seringi si un borcan cu grane sterilizate in laborator la Shroomareala SRL
Astfel cum am putea face să avem o rezervă de miceliu din care să tot extragem pentru înmulțire și ulterior pentru fructificarea ciupercilor?
Cea mai simplă metodă este să ne facem un borcănel cu miceliu lichid. În timp, din experimentele proprii, am aflat că un lichid făcut cu o cantitate mică de miere de albine este optim pentru păstrarea miceliului pe termen lung. Se folosește o lingura de miere la 4 litrii de apă.
Pentru un video-tutorial complet despre cum se fac borcanele cu miceliu lichid vedeți :
În acest lichid poate ca miceliul va creste mai încet și se va dezvolta mai puțin dar într-un lichid mai nutritiv el va avea tendința să crească pe pereții borcanului și să iasă afară prin filtru sau să fructifice pe suprafața lichidului. Pentru pastrare avem nevoie ca miceliul sa stea linistit in lichidul lui. Borcanele cu miceliu lichid folosite pentru păstrare se pot ține într-un loc curat și uscat la temperatura camerei, fara lumina direct de la soare. Ca să nu se pună praful pe capac le putem acoperii cu staniol. Din ele putem extrage în timp cantități mici de miceliu pentru a face alte borcane mai mari cu miceliu lichid folosit pentru inocularea grânelor sterilizate și ulterior a săculeților cu substrat pe care vor fructifica ciupercile.
Borcane cu miceliu lichid folosite pentru păstrare vechi de 3 – 4 ani
După 3-4 ani din același borcan se mai pot face alte borcane pentru păstrarea miceliului care la rândul lor vor fi valabile 3-4 ani. Această tehnică este prietenoasa pentru cei care vor să experimenteze diferite metode de cultivare. Dacă dai greși te poți întoarce înapoi la borcanul cu miceliu lichid cu care îți faci miceliu pe grâne și încerci din nou.
Poti chiar sa ai o colectie de miceliu lichid, diferite borcane cu diferite specii si sa iti cultivi singur speciile dorite in functie de sezon sau de preferintele culinare. Sa iti cresti singur mancarea este un sentiment placut si poti cultiva o varietate mare de ciuperci pe care nu le gasesti in magazin.
Așadar… cât de fain este miceliu lichid ? … pai,.. foarte fain 🙂 …Spor!
Dibluri cu miceliu de ciuperci Pleurotus pentru cultivarea ciupercilor pe busteni
Ce am cumparat? – Miceliu de ciuperci care creste pe dibluri de lemn. In punga mai exista, ca sursa de hrana pentru miceliu, grane si rumegus. Miceliul este un microorganism filamentos de culoare alba. El este corpul vegetativ al ciupercii, practic organismul care produce ciuperci pentru a se inmulti. Din acest motiv, procesul de aparitie a ciupercilor se numeste fructificare. Ca aspect, miceliul seamana cu un mucegai alb, transpira si respira inauntrul pungii unde are un mediu steril.
Stocarea diblurilor:Diblurile cu miceliu de ciuperci se pot stoca intr-un loc curat in frigider vreme de 6 luni pana la un an. Miceliul ciupercilor este un organism versatil. La temperaturi scazute miceliul va intra in repaus vegetativ si va incepe sa creasca din nou atunci cand temperaturile vor depasi 5 grade celsius. Adesea, miceliul de pe dibluri se va scutura in timpul transportului si diblurile nu vor mai aparea albe. Nu trebuie sa va ingrijorati, miceliul este in interiorul diblurilor si va reveni cu vigoare atunci cand va fi inoculat in bustean,sau daca lasati punga cu dibluri la temperatura camerei cateva zile.
Deschide punga cu dibluri cu miceliu doar atunci cand ai totul pregatit pentru procesul de inoculare. Foloseste diblurile cu miceliu in aceeasi zi in care le-ai desfacut.
Echipament necesar:
Busteanul proaspat recoltat
Bormasina pentru gaurit
Burghiu de 9mm cu care sa facem gauri adanci de 3,5 cm
Ceara, un recipient unde sa incalzim ceara si o pensula
Diblurile au 3.5 cm lungime si 8 mm latime. Pentru a gauri lemnul se pot folosi burghie standard de lemn de 8mm din comert. Dar pentru un randament foarte bun va sugerez un burghiu de fier de 9mm si o bormasina la priza cu cel putin 3200 rpm. Eu am folosit Makita HP1630 cu succes.
Lemnul pe care cultivam:
Sincronizarea in recoltarea lemnului pentru cultivarea ciupercilor este importanta. Pentru cultivarea ciupercilor pe busteni avem nevoie de lemn sanatos, proaspat taiat, cu coaja cat mai intacta pe bustean. Bustenii se pot taia in tot timpul anului, dar perioada ideala de taiere a lemnelor pentru cultivarea ciupercilor este din toamna, cand incep sa ingalbeneasca frunzele, pana in primavara, inainte de a se desface mugurii, chiar inaintea perioadei in care intra arborii in vegetatie. Cea mai rea perioada de recoltare a lemnului pentru cultivarea ciupercilor este atunci cand mugurii arborilor incep sa creasca si frunzele sunt in dezvoltare.
In perioada rece seva este statica si arborii retin in ei zaharuri hranitoare pentru miceliul ciupercilor. Tot in aceasta perioada coaja copacilor sta mult mai stransa pe trunchi, ceea ce ajuta ca miceliul sa fie protejat de contaminantii externi. Pentru o manipulare mai usoara bustenii se taie de obicei la o lungime de 100 – 90 cm si o grosime de 12 – 30 cm.
Recoltarea lemnului pentru cultivarea ciupercilor
Dupa taiere, ideal este sa lasam bustenii sa stea la umbra o perioada de 2 saptamani. In doua saptamani arborele moare si sistemul lui defensiv odata cu el. Acest lucru permite miceliului sa colonizeze in voie busteanul. Bustenii se pot aranja unul peste altul fara sa atinga solul sau frunzele. Ei se pot pune pe un palet intr-un loc cu umbra si feriti de vant.
Daca recoltarea bustenilor se face iarna cand avem zapada si temperaturi cu minus, dupa taiere bustenii se pot depozita unul peste altul pe un palet intr-un loc cu umbra si feriti de vant, pana cand temperaturile vor fi din nou cu plus. Daca gramada cu busteni va fi acoperita cu zapada, aceasta va ajuta la pastrarea umiditatii bustenilor. Este foare important ca inocularea sa fie facuta imediat ce temperaturile incep sa fie cu plus.
Inocularea bustenilor cu dibluri cu miceliu
Pentru un rezultat ideal inocularea bustenilor se face la doua saptamani dupa taierea lor. Inocularea se poate face si imediat dupa taierea lor si la maxim o luna de la taiere, dar cu cat trece mai mult timp de la taierea lemnelor cu atat sansele de succes sunt mai mici. In timp, busteanul proaspat taiat se usca si este atacat de alti fungi care vor fi in competitie cu ciupercile care dorim sa le cultivam. Procesul de inoculare: Se fac gauri in bustean cu burghiul de 9mm la o adancime de 3,5 cm si o distanta de 10 – 15 cm pe lungime si 5 cm pe latime. Gaurile se pot face in foma de romb, “dupa desen”, pe toata suprafata busteanului. Dupa gaurire desfacem punga cu dibluri cu miceliu si luam cate un diblu pe care il batem in gaura cu un ciocan. Dupa inocularea intregului bustean, peste dibluri se pune un dop de ceara pentru a pastra umiditatea si pentru a proteja miceliul de contaminanti externi. Pentru asta se topeste ceara de lumanare intr-o oala sau cana de fier si se foloseste o pensula, sau putin burete legat cu o sarma, pentru a pune ceara peste dibluri. Dupa procesul de inoculare urmeaza perioada de colonizare sau incubare a bustenilor.
dibluri cu miceliu de shiitake pleurotus coama leului pentru crescut ciuperci pe busteni
Dupa inoculare bustenii se pot stoca aranjati unul peste altul fara sa atinga solul sau frunzele, ei se pot pune pe un palet intr-un loc cu umbra si feriti de vant. Daca avem veri secetoase, bustenii se pot stropi periodic cu apa pentru a mentine un mediu umed. Bustenii prea umezi pot fi atacati de fungi competitori, un fenomen destul de normal de care nu trebuie sa ne ingrijoram. De obicei fungi competitori ataca doar suprafata busteanului si nu patrund mult in el iar diblurile cu miceliu se afla deja inauntrul lemnului si sunt in superioritate numerica. Ca sa le facem umbra ii putem acoperi cu un material pentru umbra sau cu crengi de conifere – in imaginea de mai jos am folosit crengile de la bradul de craciun.
Busteni inoculati cu dibluri cu miceliu de ciuperci, pusi la incubat (perioada cand miceliul se extinde de pe dibluri si colonizeaza intreg busteanul)
Ca busteanul sa scoata in cele din urma ciuperci el are nevoie dupa inoculare de o perioada de colonizare de aproximativ 9 – 12 luni, depinde de specie, grosimea busteanului si rata de inoculare. In acest timp miceliul de pe dibluri va creste si se va extinde pana va coloniza intreg busteanul.
Timpul de colonizare mai depinde si de specia lemnului ales si de specia ciupercii alese. De exemplu, sunt sanse ca Pleurotus cultivat pe lemn de Plop sau Salcie sa aiba prima fructificare la 6 luni dupa inoculare. La Coama leului prima fructificare poate aparea la o distanta de un an jumate, chiar 2 ani de la inoculare. Stejarul este un lemn foarte bun, mai ales pentru Shiitake, dar colonizarea va fi mai lenta, undeva intre 1 an si 1 an jumate pentru prima fructificare, depinde de grosimea busteanului. La Shiitake stim ca busteanul este gata de fructificat atunci cand la capete miceliul a capatat o culoarea mai maronie si vedem pe coaja cum incearca sa iasa primordii.
Miceliu alb vizibil pe busteanul inoculat – la 7 luni de la inoculare
Fructificarea (adica momentul cand apar ciupercile) se intampla de obicei primavara si toamna, in vreme cu ploi, atunci cand conditiile pentru dezvoltarea ciupercilor sunt ideale. Pentru fructificare ciupercile au nevoie de 70 – 85% umiditate in aer si temperaturi intre 10 si 20 grade celsius, desi unele specii ca Pleurotus pulmonarius fructifica si la temperaturi mai mari. Prima fructificare este provocata in general de fluctuatii de temperatura.
La Shiitake fructificarea se poate face periodic prin activarea bustenilor. Bustenii se pun in apa rece timp de 24 ore, se lovesc, si se pot pune in picioare sau rezemati in asteptarea ciupercilor. Acest proces de fortare a fructificarii se poate face o data la 6 saptamani. Colonizarea si fructificarea ciupercilor se poate face afara intr-un loc umbros dar si intr-un spatiu inchis cu conditii adecvate.
Ciuperci Shiitake pe busteni pusi la fructificat intr-o incapere umeda, racoroasa si aerisita
Ciupercile se dezvolta in functie de temperatura – daca avem temperaturi mai scazute cresc mai incet, iar daca avem temperaturi mai mari ele se dezvolta mai rapid.
In functie de grosimea busteanului folosit, ciupercile pot fructifica timp de 3 – 7 ani, pana cand miceliul va consuma si descompune in totalitate busteanul. De obicei Shiitake fructifica cel mai bine din anul 2 – 3.
Cateva detalii specifice speciilor de ciuperci:
La Hericium erinaceus (Coama leului) colonizarea busteanului poate dura mai mult de 12 luni, pana la 2 ani. Fructificarea apare spontan cand conditiile de mediu sunt favorabile.
La Ganoderma lucidum (Reishi) este de preferat ca la 6 luni de la inoculare sa culcam bustenii pe pamant sau sa ii ingropam la o adancime mica de 2 cm. De preferat intr-un loc umbros, dar calduros. In modul acesta bustenii nu vor pierde din umiditate. Bustenii de Ganoderma lucidum (Reishi) se mai pot pune la fructificat in solar sau sera de flori, tot culcati pe pamant sau ingropati si udati periodic. Ganoderma prefera temperaturile mari.
Trametes versicolor (Coada de curcan) este o ciuperca care se preteaza foarte bine la cultivarea pe busteni, este foarte versatila si fructifica in abundenta atunci cand vin ploile. Ciupercile rezista mult timp pe bustean si se pot recolta in reprize pentru a le folosi la ceai sau extract.
Video-tutoriale despre cultivarea ciupercilor pe busteni :
Depinde de specia aleasa, de dimensiunea busteanului si conditiile de mediu. Pentru majoritatea speciilor va dura aproximativ un an pana cand colonizarea busteanului va fi completa si va aparea prima fructificare. Cu toate acestea timpul de colonizare poate varia intre 6 luni si doi ani. Bustenii de lemn moale cu diametrul mai mic vor fructifica mai repede, dar vor fi descompusi mai rapid. De cele mai multe ori ciupercile au nevoie de umiditate si temperaturi mai joase (10-15 celsius) pentru a fructifica.
Pot lasa bustenii inoculati cu miceliu sa inghete ?
Da, miceliul ciupercilor este un organism versatil. La temperaturi scazute miceliul va intra in repaus vegetativ si va incepe sa creasca din nou atunci cand temperaturile vor depasi 5 grade celsius.
Cate ciuperci voi scoate de pe un bustean ?
Depinde de specia aleasa, de dimensiunea busteanului si conditiile de mediu. De exemplu un bustean de 1 m lungime si 17 cm diametru, inoculat cu Shiitake, de obicei fructifica de 2-3 ori pe an undeva intre 150 si 300 grame de ciuperci / fructificare. Busteanul fructifica timp de 7 ani, dar in anul 4 recolta incepe sa scada. In anul 2 si 3 produce cel mai bine.
Daca mai aveti intrebari despre cultivarea ciupercilor pe busteni va rog sa le lasati in comentarii.
Pentru mine totul a inceput de la o discutie pe care am auzit-o pe youtube intre Paul Stamets si Joe Rogan. Din vorbele lui Paul Stamets mi-am dat seama ca ciupercile ar putea salva lumea. Am invatat de la el ca fungii sunt latura nestudiata a biologiei, cum viata pe pamant s-ar fi putut crea si dezvolta cu ajutorul fungilor, cum in propria noastra biologie exista fungi. Aceste creaturi miraculoase par ca ar fi peste tot si in orice, conecteaza viata pe pamant, creeaza si sustin ecosisteme. Cu cat te documentezi mai mult despre fungi, cu atat iti dai seama ca informatiile acestea ar trebui sa fie mult mai cunoscute.
Primele ciuperci Pleurotus crescute la Shroomareala
Cum am inceput… Am zis ca daca o sa cresc ciuperci vreau sa incep de la zero si cu resurse minime, asa ca am cumparat o caserola de ciuperci Pleurotus de la supermarket cu gandul sa le clonez. Mi-am propus de la inceput sa invat in timp si prin experimente. Am vazut cateva tutoriale pe youtube, am mai citit pe cateva forumuri despre cum se face si am inceput. Nu aveam multe dintre resursele si materialele folosite in tutorialele pe care le-am urmarit asa ca a trebuit sa improvizez. In prima faza am vrut sa imi fac niste grane sterilizate dar am zis ca nu le bag in oala sub presiune ca vor exploda. Le-am fiert in oala normala, am bagat o bucatica de pleurotus in borcan si au inceput sa creasca acolo niste mucegaiuri multicolore; o splendoare.
In prima faza am reusit sa cresc fungi dar nu de care voiam eu asa ca a trebuit sa imi fac curaj sa bag borcanele cu grane in oala sub preiune. Am pregatit borcanele cu grane si am fiert prima tura in oala sub presiune. Tare m-am bucurat cand am vazut ca nu au explodat borcanele si ca totul este in regula. Asa am reusit sa obtin primele grane sterilizate. De aici, cu multe incercari esuate, am reusit cu un bisturiu sa tai o bucatica mica din interiorul unei ciuperci pleurotus si sa o pun direct pe granele sterilizate. Din bucatica de ciuperca am vazut cum incepe sa creasca miceliul alb. Am obtinut primul miceliu pe grane pe care l-am transferat pe niste paie amestecate cu rumegus, puse in borcan si sterilizate tot in oala sub presiune. Am asteptat pana s-a albit complet borcanul si am dat capacul jos, le-am tot pulverizat cu apa si am asteptat (cu mari sperante) ca poate vor iesi de acolo ciupercile. Am asteptat aproximativ o saptamana si nimic. Ma gandeam deja sa renunt la toata treaba. Cam dupa 10 zile, spre surprinderea mea, au inceput sa apara primele primordii… spectaculos si aproape suprarealist. Cand am vazut ce putine ciuperci am produs iar m-am dezamagit, dar erau produse de mine si mi se pareau ca sunt mult mai gustoase ca cele din magazin.
Primele primordii de Pleurotus
In timp am descoperit si miceliul lichid si multe, multe alte tehnici, iar cultivarea ciupercilor a devenit mult mai usoara pentru mine. In continuare experimentez, si tot ce invat eu din aceste experimente incerc sa impartasesc prin acest proiect numit Shroomareala. Imi doresc sa inspir cat mai multa lume sa cultive ciuperci tocmai din aceeasi convingere pe care o are si celebrul micolog Paul Stamets. Ciupercile au un potential enorm, pe langa calitatile culinare, nutritive si medicinale, miceliul ciupercilor poate fi folosit chiar si pentru bioremediere. Curata apa poluata, descompune plasticul, poate fi folosit in productia de materiale, precum ar fi pielea facuta din miceliu. Suntem inca la inceputul descoperirilor, dar cu cat vom sti mai multe despre fungi cu atat viitorul va arata mai bine pentru intreaga omenire.
Lumea microorganismelor este una necrutatoare in care supravietuieste doar cel mai adaptat. Noi, cei care ne dorim sa cultivam ciuperci, avem o relatie speciala cu aceasta lume. Miceliul ciupercii pe care dorim sa il cultivam se bazeaza pe noi pentru a supravietui; noi trebuie sa ii oferim conditiile optime si sa il protejam de daunatori, iar el ne va oferi la schimb ciuperci hranitoare.
De fiecare data cand cream un mediu de crestere pentru miceliu, defapt, cream mediul perfect pentru alte milioane de specii de organisme microscopice. De exemplu, atunci cand vrem sa facem miceliu pe grane, granele sunt foarte hranitoare nu doar pentru miceliul pe care noi ne dorim sa il crestem ci si pentru o sumedenie de alte microorganisme.
Pentru a crea un habitat in care miceliul va putea sa creasca fara sa fie atacat, noi va trebui sa sterilizam in oala sub presiune substratul respectiv. Sterilizarea facuta corect omoara 99,99 % din organismele care traiesc pe substratul pe care noi ne dorim sa crestem miceliu. De exemplu intr-un borcan cu grane umezite dupa sterilizare tot interiorul borcanului este lipsit de microorganisme, ramanand doar sursa de hrana curata, pentru miceliul pe care noi dorim sa il cultivam.
miceliu sanatos crescut pe grane
Cu toate practicile de igiena pe care ciupercarii le folosesc contaminarea poate totusi sa apara. Printre cele mai comune moduri in care miceliul se poate contamina este prin mucegaiuri. Acest tip de contaminare este usor de observat, mucegaiurile fiind de diferite culori (verzi, negre, gri, roz), in contrast cu miceliul care este de culoare alba.
Sporii a milioane de specii de fungi plutesc acum in aerul pe care noi il respiram. Acesti spori pot ateriza pe substratul nostru unde se pot dezvolta si pot acapara miceliul. Mucegaiurile cresc de obicei mult mai rapid ca miceliul ciupercilor, iar daca avem o situatie in care miceliul este de aceeasi dimensiune cu mucegaiul, mucegaiul va castiga lupta pentru supravietuire. Daca miceliul este mare si bine stabilit, are capacitatea de a se proteja singur, fie prin acapararea si sufocarea mucegaiului sau sporilor de mucegai, fie prin eliminarea de metabolit, un lichid galbui antibacterian. De aceea miceliul trebuie protejat mai ales in forma lui infantila, cum ar fi atunci cand il avem in forma lichida sau pe grane in primele zile de la inoculare.
miceliu contaminat cu mucegai negru
Miceliul se mai poate contamina cu bacterii. Bacteriile fac ca substratul sa se incalzeasca excesiv si emit un miros neplacut. Din acest motiv sunt usor de identificat, chiar daca pare ca miceliul a acaparat intreg substratul. Daca substratul folosit nu miroase a ciuperca ci are un miros neplacut, el este contaminat si se poate arunca. Sterilizarea substratului facuta in oala sub presiune este cel mai bun mod de a preveni contaminarea. In cazul in care avem miceliu pe grane (sanatos si bine stabilit) el se poate folosi pentru a inocula un substrat pregatit prin pasteurizare. Pasteurizarea este mentinerea substratului intre 80 si 65 grade Celsius timp de o ora jumate. Despre cum se pregatesc saculetii cu substrat prin pasteurizare si inocularea cu miceliu pe grane puteti invata aici:
Cu cat locul in care ne desfasuram activitatea de crestere a ciupercilor (sau mai bine zis de crestere a miceliului) este mai curat, cu atat sansele ca miceliul sa se contamineze sunt mai mici. Cu toate astea in timp ce invatam sa crestem ciuperci vom avea si cazuri de contaminare. Daca observam ca un saculet sau un borcan cu substrat s-a contaminat va trebui sa le ducem cat mai departe de incaperea in care ne crestem miceliul si sa le aruncam.
Pana la urma contaminarea face parte din tot procesul de cultivare a ciupercilor. La fel ca si in agricultura, ciupercile, ca si plantele, au diferiti daunatori si competitori, iar noi ca si crescatori de ciuperci, va trebui sa invatam in timp si prin supraveghere atenta cum sa atenuam efectul contaminantilor.
Ciupercile shiitake sunt preferatele mele; cine a gustat vreodata shiitake va sti de ce: au un gust foarte bun, o aroma placuta si au o gramada de proprietati medicinale. Mie imi plac mai mult ca hribul si nu sunt singurul fan shitake. Mai mult de un million de tone de shiitake sunt cumparate in fiecare an pe glob iar China este cel mai mare producator. La noi in tara incep sa devina populare dar nu se prea gasesc. Daca ai noroc sa le gasesti la supermarket, sunt importate ori din China ori din Korea si ajungi sa platesti 20 lei pe 250 grame. Hei… ar merita doar ca nici astea nu le prea gasesti, iar China nu este o tara in care poti avea incredere cand vine vorba de alimentatie. Ciuperca are tendinta sa absoarba din aer particule fine, iar daca aerul este poluat, ciuperca poate acumula metale grele si alti poluanti pe care nu ii consuma doar ii acumuleaza. Deci mare grija de unde va cumparati ciuperile sau preparatele din cuperci precum pudra sau extracte. Cunoscand toata astea m-am hotarat sa imi cultiv singur ciupercile aici in tara mea unde aerul este curat, am resurse pentru cultivare si mai ales acum, toamna, am si conditiile perfecte de cultivare afara in gradina.
E drept ca ciupercile shiitake nu sunt asa usor de cultivat sau poate sunt… dar trebuie sa ai ceva mai multa rabdare. Asa ca m-am apucat de treaba, am obtinut miceliu pe grane cu miceliu lichid. Cu miceliul pe grane am inoculat saculetii cu rumegus sterilizat. Aici puteti vedea cum se face:
Dupa inoculare am pus saculetii pe rafturi inauntru la temperatura camerei. Acolo au stat la colonizat, miceliul de pe grane a inceput sa creasca si sa acapareze rumegusul sterilizat. In cateva saptamani saculetul a devenit alb. Miceliul de shiitake are nevoie de o perioada de maturizare in care isi formeaza un fel de crusta imprejurul miceliului pentru a se proteja. Cam intr-o luna apar pe suprafara miceliului niste mici dalme, un stadiu la care pe engleza ii zice “popcorning” deoarece seamana cu popcornul. Dupa vreo doua luni de la inoculare dalmele incep sa isi schimbe culoarea in maroniu. Arata precum niste pete maronii pe suprafata miceliului, care se tot maresc. Dupa 3 luni saculetul este gata de fructificat.
S-a intamplat ca spre sfarsitul lui septembrie sa am mai multi saculeti gata de fructificat. Aveau 3 luni de la inoculare. Le-am dat cate o palma, le-am dat punga jos si i-am pus intr-un lighean mare unde i-am stropit bine cu apa rece. Toate lucrurile astea induc aparitia primordiilor.
Shiitake
Eu locuiesc intre doua dealuri, iar gradina mea este mai mult ca o padure. I-am urcat in gradina si i-am pus pe jos. A fost o perioada cu ploi si ciupercile mele au crescut in numar mare. Se pare ca aceste conditii au fost numai bune pentru crescut ciuperci shiitake: nu prea cald, umiditate mare in aer si oxigen destul, ca in padure. Acolo unde au crescut le-a mai batut si soarele fapt care ajuta ca ciupercile shiitake sa acumuleze multa vitamina D. Asadar, cu cateva ore de lucru si 3 luni de asteptare am reusit sa obtin o seama de ciuperci shiitake pe care nu le-as fi putut cumpara de nicaieri.
